Seminarul de Cercetare Interdisciplinara a Religiilor si Ideologiilor


Conferință SCIRI despre Gabriel Marcel

Posted in Activitati 2019,prelegeri SCIRI de sciri pe iunie 3, 2019
Tags: ,

Vă invităm la prelegerea SCIRI din data de miercuri, 5 iunie, cu începere de la orele 15.oo, cu tema Veghere și moarte în gândirea lui Gabriel Marcel. Aceasta va fi susținută de Paul Mercier, doctorand al Școlii Doctorale de Filosofie. Prelegerea va avea loc în sala 130 (etaj 1), în clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai (str. M. Kogălniceanu nr. 1).

Redăm în continuare rezumatul conferinței:

„Conferința își propune să studieze legătura dintre conceptele de veghere și de moarte în filosofia lui Gabriel Marcel. Acest autor a interogat  de timpuriu, în urmă morții premature a mamei sale (atunci când avea 5 ani), fenomenul morții și   soarta celor decedați,  întrebare pe care a continuat-o și după  moartea  soției sale, și pe care nu a părăsit-o niciodată de-a lungul vieții  sale. Pe lângă această  întrebare primordială, Gabriel Marcel a dezvoltat și o filosofie critică a lumii tehnice (care împiedică omul de a triumfa  asupra deznădăjduirii), căutând  să învingă nihilismul abstract ca „întrupare a nimicului”  printr-o gândire tragică și concretă a existenței. Pentru a ajunge la  speranța care îl caracterizează pe omul viator, primul pas constă, așadar, în adoptarea unei atitudini vigilente, cea a veghetorului, înțeles în primul rând în sensul său fiziologic (ca cea care învinge neatenția, distracția voluntară, somnambulismul și, prin urmare, experiența lui „ca și cum”)

Care este așadar legătura dintre veghere și moarte, în măsura în care nu  înțelegem vegherea ca priveghere?  Vom încerca să rezolvăm acest paradox în cadrul acestei conferințe, arătând cât de mult contribuie vegherea  la  păstrarea misterului morții dacă aceasta  e deschisă pentru sensul tragic al vieții.  Ținând cont că oricare gândire este gândirea unei entității existente, care poate deveni veghere asupra  celuilalt, vom prezenta de asemenea cum  orientarea gândirii către cei decedați duce la o veghere asupra celor care au dispărut. Această veghere reciprocă deschide porțile intersubiectivității ca „Noi inteligibil”,  instaurând o atitudine fidelă către decedați, – preluând aici mitul lui Orfeu –  și conducând la o memorie creatoare. Nădejdea care se naște de acolo ne va conduce așadar la o „călcare în moarte” (N. Steinhardt), care constă în faptul de a privi moartea în față,  de a nu ne lăsa învinși de ea , cu scopul de a ne integra corpul-subiect în „orchestra lumii”, în care dihotomia dintre transcendență și imanență, între lumea de dincolo și lumea de încolo se estompează și dispare treptat în fața privirii veghetorilor de lumină.”

prelegere sciri iunie 2019